Zadarnic, pe fereastră privesc,
Umbra iubită nu ţi-o zăresc.
Zadarnic, mă jelesc cumplit,
Nici aseară, nu te-ai grăbit
Spre a noastră locuinţă,
Unde te-aşteptam cu căinţă.
Degeaba, urechea mai ciulesc,
Paşii apăsăţi să îţi simţesc.
Uşa ferecată-a ramas,
Iar eu, cu un hohot în glas.
Să te schimbi, zadarnic, mai aştept,
Tu rămâi încremenit şi "deştept".
2 comentarii:
Nimic nu e zadarnic in Lume.
Si totusi...
Trimiteți un comentariu