Zilele pe care le trăim
Sunt pline de jale şi chin!De ispite avem parte,
De lacrimi grele şi moarte!
Foamete, cutremure, boli,
Vanturi năpraznice şi ploi,
Războaie între naţiuni,
Dispute între fraţi buni.
Toate acestea le vedem,
Dar de la păcat n-abdicăm,
Nu ne-abatem de la rău,
Maniind tare pe Dumnezeu!
Edit:
Privesc şi mă-ntreb în jurul meu ce se-ntâmplă
De ce om cu om se ceartă, se ceartă mereu
Scriptura ne spune, găsi-vei tu oare credinţă?
De aceea, o Doamne, adesea m-am întrebat şi eu:
De ce nu mai este iubire, între noi?
De ce ne lăsăm amăgiţi şi târâţi în noroi?
De ce dragostea multora acum s-a răcit?
De ce ne lăsăm de satana uneori amăgiţi?
De ce să murim cand Tu ne vrei viaţa?
De ce să plecăm din lume nemântuiţi?
Când jertfa de pe crucea din dealul Golgota,
Ne spune cât de mult Tu Doamne ne-ai iubit!
De ce nu privim cu dragoste la Golgota?
De ce nu privim ţintă la Domnul Isus?
Iubirea lui cea mare acolo sus pe cruce,
În chinurile morţii iertare ne-a adus!
De ce aşteptăm iertare de la alţii
De ce nu iertăm din inimă pe toţi?
La urmă nu rămâne, doar dragostea curată
Ca a Celui ce-a murit şi-a înviat din morţi!
