Inima mea tristă este,
E turturea, ce fără veste,
Fără pereche a rămas,
Şi numai cu jale în glas.
Ades, eu apăsată zac,
Ca-ntr-o seară, un pitpalac,
Ce versul de dor a uitat
Într-un tril neterminat.
Inima e torturată,
Ca fiica sacrificată
Pe-un altar incandescent,
Pentr-un pretext incoerent.
2 comentarii:
Ades suntem torturati psihic, dar renastem din cenusa de fiecare data.
de noi depinde sa fim fericiti...
Trimiteți un comentariu