Nu am fost fan Sergiu Nicolaescu, dar nu-mi place ceea ce vad in zilele aceste . E trecut prin ciur si prin darmon, la propriu.
Mi-amintesc ca, acum multi ani, verisoara mea, care era studenta in Bucuresti, mi-a povestit ca avea o colega de an extrem de frumoasa. Intr-o zi, ea-colega- a fost oprita pe strada de regizor, i-a spus cat este de frumoasa, si i-a propus un rol in filmele sale. Poate ca au fost zeci de alte situatii asemenea, pentru un ochi format in aprecierea unei persoane deosebite.
Desi au trecut zeci de ani, eu am retinut aceasta bîrfulită...
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Oricum ar fi fost, este un reper in trecutul si prezentul nostru, de unde si inversunarea cu care se arunca toti sa-i scormoneasca trecutul, acum cand nu se mai poate apara.
Nici pe el nu-l mai intereseaza laudele sau barfele...
