Se afișează postările cu eticheta premonitii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta premonitii. Afișați toate postările

29.12.2008

Vis recent

Nu de mult timp, intr-o noapte, am visat cu analize, cu chirurg, cu alte chestii referitoare la probleme de medicina. A doua zi, ma chinuiam sa-mi amintesc visul, pentru ca stiam ca ceva se leaga de instiintarea respectiva.
Pe la ora 12, am fost sunata de medicul scolar al nepotului meu, de sora, care sta la mine, cu mentiunea ca trebuie sa merg la Urgente, sa insotesc copilul care a fost trimis cu Ambulanta, deoarece cazuse in curtea scolii, suferise un traumatism cerebral, din fericire, minor, si trebuia sa fiu cu el cand i se faceau investigatiile.
Mi s-au taiat picioarele, am luat un taxi, am ajuns la Spital, am sunat-o pe mama copilului, sora mea, si mi-a spus ca si ea a visat in aceeasi noapte ca se lupta cu un om rau care vroia sa-i ucida copilul.
Dupa investigatiile facute, s-a dovedit ca nu era nimic grav, insa ar fi putut fi, de unde si teama medicului scolar.
Am multumit lui Dumnezeu ca n-a fost ceva grav si totul s-a terminat cu bine.
Deci, eu cred in vise.

14.11.2008

Premonitii?

Primisem vizita unui grup de francezi in satul meu, si, obosita de aceasta vizita, ma odihneam in casa verisoarei mele, unde erau gazduiti musafirii, si, cum gandurile se duc ca vantul, intr-un iures nebun, si ale mele imi asaltau capul.

La un moment dat, mi-au zburat la o familie, care sta foarte aproape de casa mea parinteasca, si ma gandeam ca doar ei au mai ramas pe acea ultita si nu s-au intors la Dumnezeu, si cine stie prin ce incercari vor trebui sa treaca ca sa se intoarca la credinta.

N-au trecut nici 5 minute dupa aceste ganduri, ca a strigat cineva la poarta. O chema pe verisoara mea, care era si medic. Era tatal unui baietel de vreo 9 ani, vecinul din familia la care ma gandisem inainte, si a spus ca baiatul sau s-a urcat pe un stalp de inalta tensiune, care era ud, a fost electrocutat, si nu stie daca baiatul lui e mort sau viu, si sa vina vara-mea sa-l consulte. Asa cum banuiti, baiatul decedase, curentul i-a iesit prin talpa piciorului. Un frate al lui, putin mai mare, a asistat la aceasta nenorocire, si dupa ce fratiorul a cazut jos de pe stalp, l-a pus in caruciorul pe care-l adusesera sa stranga iarba pentru vite si l-a dus acasa.

Subliniez ca, cu o zi inainte, o frantuzoaica dintre musafirii nostri s-a asezat cu acest copil in banca si s-a fotografiat cu el, in timpul vizitei la scoala.

Premonitie?
Eu zic ca da!

Premonitii?

Dupa relatarea de mai sus, cu baiatul decedat in mod subit, i-am spus surorii mele ca urmatoarea familie din sat, care va avea un destin tragic e cea a lui S... si ca simt nevoia sa le spun, dar nu stiu cum. Sora mea s-a dus la ei si le-a spus ca trebuie sa se intoarca cu inima si gandul la Dumnezeu, ca cineva i-ar fi aratat ca nu va fi bine pentru familia lor. N-a vrut sa aminteasca de mine, deoarece ma sfiam sa le vorbesc oamenilor in mod explicit despre Dumnezeu-reminiscente din epoca de trista amintire, cand nu puteam intra intr-o Biserica, decum sa le vorbesc oamenilor despre cele sfinte.

A trecut scurt timp, aproximativ 2 luni, si o femeie de 42 de ani din aceea familie a cazut din pod peste volanul masinii ce se afla in sura, si-a fracturat coloana cervicala si au gasit-o moarta. Acelasi destin, in acelasi fel, l-a avut peste mai multi ani si mama ei.

Premonitie? Nu stiu ce sa spun, doar relatez.
Va urma

Premonitii?

Acum cativa ani, eram cu sora mea pe terenul unei foste constructii a unor vecini, si, din una in alta, am vorbit despre destinul tragic al acestei familii, ai caror membri au murit unul dupa unul, la distanta scurta de timp. Mai traia un singur baiat, casatorit, in floarea varstei.
Ce mi-a venit mie sa zic surorii mele ca si asta va muri. Era sambata si luni-aceeasi zi cu ghinion, pentru familia mea- el a murit subit, crapandu-i inima in patru. Era in piata si manca mici...
Premonitie?
Spuneti voi, cititorii mei!
Va urma

Premonitii?

Este vorba de sora mea, cea cu accidentul. Era la un cerc de rugaciune, unde era si o persoana care le vorbea ce-i arata Domnul despre fiecare.
Surorii mele nu i s-a spus nimic, si curioasa a intrebat pe cel cu pricina de ce nu-i spune si ei ceva. Omul s-a uitat la ea si i-a spus ca nu a vrut s-o intristeze, dar e vorba ca i s-a aratat ca va muri.

Ca fulgerata de aceasta veste, sora mea s-a dus la o alta sora care avea acest dar, si a rugat-o sa sa faca impreuna o rugaciune sa vada daca prevestirea initiala se adevereste. Femeia era o verisoara prin alianta cu noi.
Femeia i-a spus ca Satan i-a pus gand rau s-o treaca ca prin dintii unui fierastrau, si este nevoie de credinta si rugaciuni puternice sa scape de la moarte.

Era totul inaintea gravului ei accident de masina, relatat in postarea anterioara.

Credeti in premonitii? Eu, da!

Premonitii?

M-a fascinat de cand ma stiu aceasta calitate a cuiva de-a avea posibilitatea sa prevada anumite evenimente-din pacate, tragice-, in ceea ce ma priveste pe mine ca "prevazatoare".
Va supun atentiei cateva din aceste "calitati".

Eram cu sora mea si cu cumnatul in masina lor. El conducea ca nebunul, si, odata ajunsa acasa, a trebuit sa iau o pastila de calmare din cauza stresului acestei calatorii. Am spus atunci ca nu va trece mult si el va face accident. Era vineri. Luni dimineata, se grabea la serviciu. Conducea ca nebunul. De dupa un autobuz i-a iesit brusc o femeie in cale. A franat si masina s-a intors de 3 ori peste cap. El nu a avut nicio zgarietura, dar sora mea a fost proiectata pe geamul din spate al masinii-un Aro-, ridicata la un metru inaltime, si proiectata pe caldaram. Rezultatul accidentului, pe alta data.
Am avut premonitie sau nu?

Atentionare...in vis

Noi suntem o familie de "visatori", si credem in vise.

Fratele meu a visat, acum cativa ani, ca o voce-i preciza ca in data de 5 septembrie se va intampla ceva special in viata familiei.
A doua zi, ne-a spus visul si ne tot intrebam ce va fi, pentru ca, de fiecare data, cand este un eveniment deosebit, fie in familie, in tara, Lume, lui i se reveleaza lucrul acesta, si noi avem incredere in atentionarile lui.

Timpul se apropia si ne tot puneam intrebari, ce-o fi...

Era intr-o zi de sambata, cand a auzit ca fosta lui soacra e grav bolnava. S-a dus s-o viziteze. Ea si-a cerut iertare de la el. A venit acasa, si, luni, in data de 5 septembrie, femeia a murit! Era in faza finala a unui cancer la rinichi, pe care i l-au descoperit medicii, de curand.
Visul s-a implinit, desi sperasem, pana in ultimul moment, sa fie doar o interpretare gresita!
As putea sa amintesc de sute de astfel de vise, dar poate ca nu intereseaza pe nimeni.

Vise

Eu cred in vise.
Acest articol l-am postat si in www.resursecrestine.ro, la "eseuri".

"Ferice de omul care se teme necontenit", se spune în Proverbe-28/14.

Totuşi, îngrijorările de orice fel nu trebuie să pună stăpânire pe cel credincios!

Din timp în timp, Domnul ne trimite diferite înştiinţări, fie prin servii săi, prorocii, fie prin vedenii, sau mesaje prin vise, în timpul nopţii.
Eu cred in aceste atentionari! Si o sa relatez si alte intamplari din familia mea, care ma determina sa sustin acest lucru.

Nu ştiu dacă credeţi în vise, dar, pentru mine, de cele mai multe ori, ele au o semnificaţie!
Nu toate, căci unele apar din multitudinea preocupărilor noastre, din timpul zilei, dar altele au un inteles...

În unul din visele mele, se făcea că mă aflam în partea de sud al unui loc, care nu avea nici o semnificaţie pentru mine, fiind doar un spaţiu geografic şi atât. Deodată, din stânga mea, adică dinspre est, au venit patru cai călăriţi de patru femei îmbrăcate în hainele lor specifice, cu fuste lungi. Caii erau galbeni, culoarea morţii! Aceşti cai s-au îndreptat, într-un iureş nebun, spre nord, apoi, spre vest, brăzdând locul din toate părţile: de la sud la nord, şi de la est la vest. Eu, de teamă, m-am ascuns într-un şanţ, în partea de sud a locului respectiv, ca să scap de acea năvală ameţitoare.
A doua zi, au venit fraţii mei la mine, le-am povestit şi lor, pentru că ştiam că visul are o semnificaţie.

Când s-au întâmplat evenimentele din Asia, cu tzunami, peste două zile, de la visul avut, mi-am dat seama că acesta este înţelesul, şi calamităţile nu se vor opri aici, ci urmează şi altele, la nivel planetar, în cele patru colţuri ale lumii, aşa cum au avut loc în acel an, 2005. Cele mai devastatoare fiind cele din Asia, apoi uraganul Katrina din America, inundaţiile catastrofale din ţara noastră şi cutremurul din Pakistan.

Ce puteam face? Nici eu nu am ştiut atunci, ce va fi, şi, chiar dacă aş fi ştiut, cine ar fi luat în seamă? Eu mă bucur că Dumnezeu îmi trimite aceste înştiinţări! Nu mi se spune ce să fac cu ele, nici să le spun, nici să nu le spun. Le constat, cred în ele, şi pentru mine este suficient.

Prietenie