Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poezie. Afișați toate postările

29.03.2013

Şah pe dos

Regina e-n tot,
   Regele n-are cuvânt,
      E doar un pion...

26.01.2013

Stingheră

Stau pe un nor uitat, stingheră,
Trec prin eternitate, efemeră.
E pârjol în suflet, pustietate,
Făuresc vise, se năruie toate!
Atunci, mă întreb nedumerită:
Nicio fiinţă nu-i fericită?

15.01.2013

Glossă - Mihai Eminescu

Era sa uit de marele nostru poet...
Noroc c-am gasit aici:
 http://www.facebook.com/elena.marinalexe
 

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

07.10.2012

06.09.2012

Gaudeamus-traducere

De pe mail.

Popularul cantec academic "Gaudeamus igitur" ("Să ne bucurăm, aşadar") sau doar "Gaudeamus", este cântat sau recitat mai ales la ceremoniile de absolvire. Numeroase scoli, colegii, universităti sau societăti academice il considera imnul lor oficial. De fapt este un cantec despre viata si durata ei: "De Brevitate Vitae" ("Despre scurtimea vietii"). Face parte din traditia "CARPE DIEM" ("TRAIESTE CLIPA") si elogiaza bucuria vieţii. S-a cantat prima data in secolul al XVIII-lea
(C.W. Kindleben, 1781) si are la baza un manuscris în limba latină din 1287.

Gaudeamus igitur
Iuvenes dum sumus.
Post iucundam iuventutem
Post molestam senectutem
Nos habebit humus.
Să ne bucurăm, aşadar,
Cât încă suntem tineri
Fiindcă dup-o tinereţe agitată,
Si-o bătrânete-ngreunată,
Ţărâna ne va avea pe toti.
Ubi sunt qui ante nos
In mundo fuere?
Vadite ad superos
Transite in inferos
Hos si vis videre. Unde-s, oare
Cei ce-au trăit înainte-ne?
Poti s-ajungi până-n Ceruri
Sau să păsesti prin Iad
De doresti să-i revezi.
Vita nostra brevis est
Brevi finietur.
Venit mors velociter
Rapit nos atrociter
Nemini parcetur.
Viata ne este scurtă
Va fi terminată prea curând,
Moartea vine fulgerător
Atroce ne agată-n ghearele-i.
Nimeni nu-i crutat de-aceasta.


Vivat academia!
Vivant professores!
Vivat membrum quodlibet;
Vivant membra quaelibet;
Semper sint in flore.
Trăiască şcoala!
Trăiască profesorii!
Trăiască fiecare-ntrebător!
Trăiască fiecare-ntrebătoare!
Fie ca ei să-nflorească de-a pururi!
Vivant omnes virgines
Faciles, formosae.
Vivant et mulieres
Tenerae, amabiles,
Bonae, laboriosae.
Trăiască toate fecioarele
Binevoitoare si curate la suflet!
Trăiască, de-asemeni,
Femeile tandre, iubitoare
Şi pline de hărnicie!
Vivat et res publica
et qui illam regit.
Vivat nostra civitas,
Maecenatum caritas
Quae nos hic protegit.
Trăiască patria
şi cei ce-o conduc!
Trăiască-ne oraşul
Şi binefăcătorii acestuia
Care, prin caritatea lor, ne oferă siguranţă!
Pereat tristitia,
Pereant osores.
Pereat diabolus,
Quivis antiburschius
Atque irrisores.
Fie ca tristeţea să piară!
Fie ca urâtorii să piară!
Fie ca Diavolul să piară
Fie ca oricine-i împotriva şcolii noastre,
Oricine-ar râde de-aceasta, să piară!

03.04.2012

Timpul

Implacabil, ora bate,
Eu te-aştept în miez de noapte.
Vremea nu cunoaşte soroc,
Mă-nvăluie-n raze de foc.

Neştiutul cuprinde-al meu gând,
Timpul aşterne urme pe rând.
Noaptea eternă e-aproape,
Veşnicia, cu-a ei şoapte.

Încet, ghemul se subţiază,
Eternitatea, chip, îşi schiţează.
Mai efemeră clipa-mi pare
Şi-avid m-agăţ de-nfiorare.

Alene, gândurile se-nlănţuiesc
Şi răspunsurile, cu greu, le găsesc.
Teama e giulgiu, ce mă cuprinde
Şi-n suflet, haotic pătrunde.

Vigoarea devine palidă,
Mintea, înceată şi searbădă.
Cu ardoare, de viaţă mă prind,
La cei fericiţi, privesc cu jind.

10.03.2012

Ruga

Ajuta-ma, când crucea-i grea,
Sa o port, sa nu tai din ea.
Ridica-ma, când trestie sunt,
Frânta şi cazuta la pamânt.

Aprinde-ma, când pâlpâi înca
Şi-s faclie gata să se stinga.
Întinde-mi braţul, când barca mea
Se scufunda şi eu cu ea.

Pazeşte-ma, când spune Satan,
Ca toate pe lume sunt în van.
Ştiu ca singura nicicând nu sunt,
Când Te laud, Doamne, şi Îţi cânt.

27.02.2012

Singura

Sunt singură. Adorm
cu monştrii sufletului,căpătâi,
Singură mă trezesc
cu poleite stafii.

Mă hrănesc cu himere demodate,
Convieţuiesc cu lacrimi
şi iubire...amestecate.

11.10.2011

Apoteoza mâinilor

Copil, ieri,


răsfoind din întâmplare Cartea Vieţii,

a descoperit uimit că sunt ascunse

prin gălăgia de culori şi zâmbete monna-lisiene

mâini ce se roagă la margine de noapte,

cutremurate de povara unor vremuri moarte -

când aceleaşi mâini au cernut anateme.

Tânăr, azi,

răsfoind din nou Cartea Vieţii,

descoperă uimit că sunt ascunse,

dincolo de tabuuri sau Eden ferecat,

mâini care binecuvântează clipa ninsă

la fereastra inimii, cu speranţa stinsă -

când aceleaşi mâini aspru au condamnat.

Bătrân, mâine,

răsfoind din greu Cartea Vieţii,

va descoperi uimit că sunt ascunse,

la ultima pagină, cu litere aurii,

mâinile sale istovite de ale soartei zăbrele,

aşteptând cu nerăbdare ploaia de stele -

când, din umeri, aripi vor înflori.


http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=115456

Perpetuitate

Prea des, hrănesc himere descărnate,
În castel de nori cu ferestre uitate.
Uneori, concep scene deşănţate
În taverna hazlie a minţii întortochiate,
Dar fur şi vise de puritate,
Ce sufletu-mi inundă cu zări neconturate.
Din efemere imagini disparate,
Făuresc cruda perpetuitate.

Balsam pe rana

Sunt pom cu rod lâng-o fantână
În zi toridă, apă ce-alină,
Umbre materne ce-nvăluie lin
Soare apocaliptic pe cer senin.

Balsam pe-o rană adâncă,
Rouă catifelată pe luncă,
Înfiorare în miez de noapte,
Plăpânde visuri de puritate,

Lună hieratică după o eclipsă,
Versuri de sânge într-o elipsă,
Sudoare şi belşug de grâne,
Strigăte-n noapte şi suspine.

09.12.2010

O poezie recitata de pastorul Moise Lucaci

"Solomon şi Sunamita",poezie recitată la nunta fiicei sale.

Nu i-am cunoscut aceasta calitate de recitator.
La fel de bun, ca si predicator.

03.12.2010

Ma tem

De-atâta neagră suferinţă gem,
De-atâta zgură din juru-mi, mă tem.
Pentru a lumii răutate plâng,
Când simt ură, aripile-mi se frâng.

Atunci, când nu pot pe cei dragi salva,
Când nu pot, lacrimi grele alina,
Simt că bolta, pe umeri port,
Parcă sufletul din mine e mort.

Doar în Tine găsim alinare,
De la Tine aşteptăm salvare.
Dacă nu ai fi venit, Doamne, Tu,
Ar fi explodat demult, Pământu´.

Dacă n-.ar fi fost a Ta salvare,
Am pribegi cu toţi, fără-ncetare.
Tu, Fiul la moarte, Ţi-ai dat
Şi-ai spălat pe veci al nostru păcat.

O ţintă sublimă-n viaţă ne-ai dat,
Să fim cu Tine-n al Tău Palat.
Să nu mai cunoaştem chinuri, nevoi,
Doar Tu, Doamne, să fii pe veci cu noi.

Să ne fii mamă, tată, frate,
S-avem doar o inimă ce bate,
Necontenit, să Îţi cântăm cântări,
Tu să ne răsfăţi cu dulci mângăieri.

Adu, Doamne, clipa minunată
Când neagra noapte va fi uitată,
Mult doritele clipe supreme,
Când de nimic nu ne vom teme.

Când doar dragostea va fi-ntronată,
Iar Tu ne vei fi, de-a pururi, Tată.
Tu, Doamne, îmbrăcat în văpăi,
Vei fi pe veci cu răscumpăraţii Tăi.

27.11.2010

Atentie la cum traim!

De la verisoara mea, Cornelia, pe mail.

Aceasta poezie deosebita sta scrisa la intrarea in biserica de la Sadinca, jud.Sibiu, loc unde  s-au pus bazele unei mici manastiri condusa de  parintele-calugar David
Atat de frumoasa pe cat de adevarata.
 
Un lung tren ne pare viata,
Ne trezim in el mergand,
Fara sa ne dam,noi, seama
Unde ne-am suit si cand.
 
Fericirile sunt halte
Unde stam cat un minut
Pana bine ne dam seama
Suna, pleaca, a trecut.
 
Iar durerile sunt statii
Lungi, de nu se mai sfarsesc
Si in ciuda noastra parca
Tot mai multe se ivesc;
 
Arzatori de nerabdare
Inainte tot privim,
Sa ajungem mai degraba
La vreo tinta ce-o dorim;
 
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe si dureri,
Noi traim hraniti de visuri
Si-nsetati dupa placeri.
 
Multi copii voiosi se urca,
Cati in drum n-am intilnit;
Iar cate un batran coboara
Trist si frant sau istovit.
 
Vine-odata insa vremea
Sa ne coboram si noi
Ce n-am da atunci o clipa
Sa ne-ntoarcem inapoi?
 
Dar pe cand,privind in urma
Plangem timpul ce-a trecut,
Suna goarne VESNICIEI:
 < Am trait si n-am stiut >
 
 
  Atentie la cum traim  !

05.11.2010

Sah...pe dos

Regina e-n tot,
Regele n-are cuvant,
E doar un pion...

05.05.2010

Autobiografia-George Petre

/autobiografia............
Unul bea si chefuieste
Altul lacrima-l hraneste...
Cresti copiii si te lasa
Ca sa plangi singur in casa!
Te trezesti ca-ti canta cucu,
Capu-ti urla ca naucu
Duci in spate ani cu carul
Si cu ei duci tot amarul...
..............................
Toate-n lume nu au rost
Daca nu stii cine-ai fost!...
Si de nu stii AUTORUL
Ce tine laboratorul,
Trebuie sa recunosti
Chiar si daca nu-L cunosti,
Dumnezeu tine hartia
Cu-AUTOBIOGRAFIA!

Iubirea Ta-Costache Ioanid

 
De Cerboaicaiubita

02.05.2010

Bârfa de George Petre

Din păcate, multi suferim de acest păcat-să-i vorbim de rău pe cei din jur.


Cu mare repeziciune
Vorba circula in lume
N-are aripi,n-are roti
Insa umbla pe la toti.

Vorba este cateodata
Un leac bun ce te desfata...
Cand auzi o vorba buna
E un leac ce te alina.

Cu vorba-ntretii relatii
Cu prietenii,cu fratii
Sistem de comunicare
Pe care omul il are.

Omul e superdotat
Si de Dumnezeu lasat
Cu abilitati perfecte,
Fara lipsuri sau defecte.

Oamenii au fost creati
Si frumosi si minunati,
Avand corzile vocale
Sistem de comunicare!

Chiar si ochii pot sa spuna
Din priviri o vorba buna!
Fata-i o oglinda care
Spune cand ai suparare.

Spune cand esti manios,
Cand te uiti urat,hidos,
Ce-ai in inima anume,
Fata ta o poate spune!...

Vreau sa stiti insa ca-n lume,
E-un alt soi de vorba-ai spune...
La aceasta ma opresc,
Despre ea vreau sa vorbesc ! :

Barfa ! E si ea o vorba !
Dar aceasta are toba!
Ea colinda tot pamantul,
Pe barfa o duce vantul !

Cum aude cate-o stire
Bate toba in nestire
Face mare galagie
Si de tine toate stie !

Specificul ei amune
E sa spuna rau-n lume !
Cand un bine face-un frate,
Toba tace ! Nu mai bate !

Dar daca-ai facut vr-un rau,
Toti se strang in jurul tau...
Barfa bate-atunci cat poate,
De se-aude-n sapte state...

Insa lucrul cel mai rau,
E ca-aude Dumnezeu !
Ea arunca -ntre crestini
Numai spini si maracini!

Barfa-n cateva secunde
Spune tot ce se aude,
E-o boala contagioasa
Ca vipera veninoasa !

Patrunde in adunare
Si cand este sarbatoare,
Ori cand sunt zile amare
Daca e vreo-nmormantare !

Barfa vine,n-are fraie
Si nici de rusine stie...
Toate ti le baga-n cap
Si-ti pune apoi capac !

Nu-ti mai iese multa vreme,
Barfa are stratageme !
Tot ce este bun darama,
Ca mistretul care scurma!

Fratilor! Ce va spun eu,
Spune insusi Dumnezeu !
Barfa,vorba mincinoasa,
N-o lasati sa intre-n casa !

N-o lasati in adunare
Ca sa bata toba tare!
Barfa diavolul o poarta,
Barfa e o gura sparta!

Daca toti am lua aminte,
Barfa ar sedea cuminte!
De nu i s-ar da cuvantul,
Nu ar mai purta-o vantul !

De aceea, fiecare
Sa veghem in adunare !
Duhul Sfant sa ne-nsoteasca
Barfa-n veci sa amuteasca !


Sursa:http://www.resursecrestine.ro/

15.04.2010

Le dormeur du val-Rimbaud

Am gasit aceasta poezie minunata pe un site francez, si mi-am amintit de anii cand studiam despre viata si opera acestui mare poet francez, Arthur Rimbaud, precursor al simbolismului, care a avut o viata atat de scurta, asemenea poetului nostru, Nicolae Labis.
El a scris incepand cu varsta de 10 ani. A murit la 37 de ani, ca urmare a unei gangrene.
C’est un trou de verdure où chante une rivière
Accrochant follement aux herbes des haillons
D’argent ; où le soleil, de la montagne fière,
Luit : c’est un petit val qui mousse de rayons.

Un soldat jeune, bouche ouverte, tête nue,
Et la nuque baignant dans le frais cresson bleu,
Dort ; il est étendu dans l’herbe, sous la nue,
Pâle dans son lit vert où la lumière pleut.

Les pieds dans les glaïeuls, il dort. Souriant comme
Sourirait un enfant malade, il fait un somme :
Nature, berce-le chaudement : il a froid.

Les parfums ne font pas frissonner sa narine ;
Il dort dans le soleil, la main sur sa poitrine
Tranquille. Il a deux trous rouges au côté droit.

Prietenie