Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta familie. Afișați toate postările

07.01.2013

Disperare prostească

NAIVITATE: Disperare-sfarsit
Toată povestea gîndirii nebune a unei adolescente o aflaţi lecturînd toate postarile legate de acest subiect, şi în linkul de mai jos:
Trairi 

08.06.2010

Relaxare


Imi place, nespus de mult, viata la tara, in curtea casei parintesti, asa ca nu as pleca in nicio alta parte pentru petrecerea timpului liber.

20.04.2010

Despre mariaj

"Aproape zilnic auzim, involuntar ori ba, persoane ce-şi descarcă nemulţumirea faţă de partenerul cu care împart patul conjugal. Uneori pe peronul gării ne intersectăm cu maldăre de geamantane, iar în spatele lor, chircite, stau ascunse femei drăguţe, cu ochii roşii de plâns. Pe sala tribunalului, ţâncii îşi trag de mânecă părinţii încruntaţi, implorându-le clemenţă. Împăcare. Regrete. Într-o odaie spaţioasă, cu feţe tăioase ca lama de brici, el şi ea îşi împart aragazul, frigiderul, televizorul, canapeaua...De ce ne-am căsătorit şi mariajul nu merge bine? De ce doi oameni care stau împreună într-un apartament nu îşi mai vorbesc? De ce există amăgire în familie, în „colţul de rai” de pe pământ? De ce sunt sufocaţi avocaţii de persoane care divorţează? De ce atâta nefericire, lipsă de dragoste, de devotament, de slujire şi ascultare faţă de partenerul de viaţă? De ce atâta agresitate dobermanică, generatoare sigură de vieţi sfâşiate? A devenit căsătoria - cea mai sfântă legătură dintre un el şi o ea, un subiect atât de complicat încât nu mai există soluţii? A intrat societatea în colaps moral? Care-i factorul determinator ce a instaurat haosul drept normaliate?"
Continuarea,aici

22.03.2009

Sfaturi pentru sotii credincioase

"Trăim vremuri când curvia nu mai este numită curvie ci „concubinaj”, destrăbălarea nu mai este numită destrăbălare, ci „orientare sexuală”… Oare schimbarea numelor, schimbă esenţa lucrurilor? Oare, dacă numim curvia „concubinaj”, aceasta anulează gelozia, durerea şi dezamăgirea soţiei sau soţului înşelat? Nu, dar aceasta linişteşte conştiinţa celor ce trăiesc în imoralitate şi încurajează pe alţii s-o ia pe calea desfrâului sexual. Înţeleptul Solomon scrie la Proverbe 21:11 „Când este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept.” Ne mai mirăm acum că cei răi şi stricaţi se înmulţesc? "

Vezi tot articolul: familiamea.

30.01.2009

Despartire in termeni amiabili

Iata ce-mi povestea o prietena despre separarea sa de sot:

"În 7 ianuarie 1997, chiar de Sf. Ioan, am mers amândoi la Tribunal şi am semnat actul de divorţ, în faţa judecătoarei, act care era irevocabil, deoarece era un divort"acord". Am venit de la Tribunal, şi, în faţa blocului, l-am sărutat de ziua lui, iar seara, a venit acasă şi mi-a adus o farfurie ornamentală, pe care o primisese cadou de ziua lui onomastică. Era, probabil, drept recompensă, c-a scăpat atât de uşor de mine... Mi-a spus că el vrea să fie in relatii bune cu mine, şi pe mai departe. I-am spus că aşa ceva nu o să se mai întâmple în veci. Bine a zis cine a zis că nu trebuie niciodată, să spui ,,niciodată''. ,,Not say never is never!''
Dupa ani de zile ne-am impacat si vom trai pana la adanci batraneti impreuna."
........
Din cele relatate mai sus, am ajuns la concluzia ca poti termina o casnicie si fara circ pe sticla, fara injurii, crime, si daca e cazul, asa cum a fost in povestea de mai sus, nu strica sa te gandesti cum e mai bine; sa duci o viata in solitudine sau sa-l ierti pe cel care te-a parasit din vari motive.

04.01.2009

Pledoarie pentru familie


Familia este darul cel mai de preţ dăruit oamenilor, pe această planetă, de către Cel Atotputernic. Nimic nu se compară cu o atmosferă de pace, liniste, înţelegere, convieţuire paşnică între toţi membrii familiei.
Cu puţin efort din partea tuturor, ar putea fi raiul pe Pământ în orice familie. Să nu ştii ce este teama de părinţi, să nu existe invidii, ranchiuă, violenţe între fraţi, nici când sunt mici, nici la maturitatea fiecăruia. Să trăiască toţi în unitatea care o dau dragostea, îndeluga-răbdare, armonia, ar fi idealul care ar fi destul de uşor de atins, dacă ar exista mai multă preocupare din partea tuturor.

Părinţii nu trebuie să favorizeze pe niciunul dintre copii, nici material, nici afectiv. Altfel, se ajunge la conflicte de tot felul, ură, invidie, certuri, discordie, crime, incest.

Trebuie să Îi mulţumim zilnic Tatălui Ceresc pentru părinţii din care ne tragem, severi sau indulgenti, pentru fraţii pe care îi avem, pentru copiii pe care ni i-a dat, fie buni, fie răi.
Să trăim frumos, cu speranţa că în Veşnicie vom fi împreună cu cei dragi, că vom forma o familie cerească, deşi vom avea alte trupuri.
Din păcate, această instituţie minunată şi-a pierdut din valoare şi pierde teren din ce în ce mai mult, în zilele din urmă pe care le trăim.

Să ne rugăm deci pentru unitate în familiile noastre!

Dorinta

Doamne,
Pe parintii mei adorati
Tine-i pe Cale ancorati!
Cu putere ii imbraca
Pentru copii sa mijloceasca!

Ruga lor in van nu va fi
Cand pe nori Te vei ivi,
O familie vom forma,
Sus, in Imparatia Ta.

03.01.2009

Un credincios adevarat

Radacini-tati
După ce s-a terminat războiul, tatăl meu a trecut printr-o întâmplare care l-a marcat şi i-a schimbat destinul. Într-o noapte, pe la ora 12, a auzit o căruţă trecând pe drum. Nimic neobişnuit, veţi zice, dar noi stăm în capătul satului şi nu era un loc prea circulat, mai ales, la acea oră din noapte. Aşa că pe el l-a apucat o nelinişte, o boală inexplicabilă, un urât ieşit din comun, la un flăcău sănătos ca el, care, până atunci, nu ştia ce este frica, urâtul sau orice alt fel de fasoane. A fost dus la mai mulţi medici, dar degeaba!

Atunci, un vecin a început să-i vorbească tatălui meu despre adevărurile din Biblie, carte ce nu era, aproape deloc, cunoscută în sat, şi, mai ales, în casa familiei mele, unde, la loc de cinste, era Cel Rău, pomenit zilnic, de Simion, tatăl vitreg al tatălui meu.

Aşa a început să cunoască Ionuţ al ,, Păulinii lui Sâmnion, căile Domnului. Citea toată ziua din Scriptură, şi plângea, spunând tuturor să se pocâiască. Era un fel de Ioan Botezătorul din pustie, care era neobosit în a vorbi despre cele sfinte. S-a botezat şi el, după rânduiala celor descoperite în noile sale învăţături, spre disperarea bunicii mele, care nu voia ca el să se facă de ruşine.

- Măi, Ioane, mamă, uite că ,,ficiorii' se duc la joc! Du-te şi tu, dragă, cu ei  îi spunea sărmana bună, doar, doar o reuşi să-l aducă pe calea cea bună, în opinia ei, şi să nu se alieze cu ,,pocăiţii', oameni proscrişi, după părerea ei şi după a multor semeni de-ai ei, pe atunci, şi mai apoi, în regimul totalitar.

Buna a dus haine de-ale tatălui meu, şi pe la vrăjitori, numai să-l întoarcă pe drumul cel bun, cum zicea ea.



Tata a devenit cel mai înfocat apărător al adevărurilor sfinte şi împlinitor. Nu am mai văzut un creştin atât de aproape de modelul ideal, aşa cum a fost el!
Era un om răbdător, integru, dezinteresat de orice înavuţire, loial, bun, milos, credincios, până la orice sacrificiu. Respecta, întru-totul, litera Evangheliei. Se scula noaptea din somn şi se ruga împreună cu mama mea, minute în şir. Seara şi dimineaţa, răsunau în casa noastră cântece de laudă la adresa Creatorului Divin. Dacă, şi din punct de vedere material, am fi fost puţin mai fericiţi, ar fi fost Raiul pe pământ în casa noastră.

Când eram noi, copiii, bolnavi, nu aveau nevoie de medic şi de medicamente. Se aşezau pe genunchi, se rugau cu credinţă nestrmutată, înflăcărată, şi boala dispărea ca prin farmec, iar copiii se făceau sănătoşi şi frumoşi.

Pot spune, fară să fiu subiectivă, ca aşa cum a fost tatal meu, în întreaga sa viaţă, ar trebui să fie cel care se dedică Drumului Adevărului.

Sunt sigură că din Împărăţia Tronului Divin, unde l-a dus Tatăl Ceresc, veghează şi mijloceşte pentru copiii cu care l-a binecuvântat Dumnezeu.

Glorie lui Tatalui Ceresc!

26.12.2008

Despartiri

Asistam la despartiri ale persoanelor din cupluri. Oamenii sunt mult prea nerabdatori cu celalalt, intoleranti si nedispusi sa uite si sa ierte. De la asta, pana la divort, nu e decat un pas.
Desi Cartea Sfanta spune ca cei doi se unesc pana la moarte, nu pot sa nu recunosc ca, decat o viata chinuita in doi, mai bine despartirea. Totul sa se faca in mod civilizat, fara injurii, aruncari cu noroi in celalalt.
Cineva din familia mea, care nu ar fi initiat niciodata un divort, cand celalalt a facut-o si trebuind sa se supuna despartirii prin divort, mi-a spus mai tarziu ca, daca persoanele care sufera atat, cand e vorba de divort, ar divorta de 10 ori, daca ar sti ca nu-i asa o mare tragedie.

De ce suferim atat in cazul unei despartiri? Din cauza orgoliului din noi, care nu accepta infrangerea, de tema de-a nu intra in "gura lumii", de judecati ale semenilor, din cauza comparatiilor cu cei carora le merge bine, fara sa calculam ca azi, suntem noi in astfel de situatii, si maine, e cel de langa noi.
Ceea ce ti se pare o mare tragedie, la inceput, ajungi sa-ti dai seama de eliberarea pe care o simti, cand ai avut curajul sa accepti inevitabilul.

Sa ne dea Domnul intelepciune ca sa stim sa ne comportam intr-un cuplu, dar si sa ne eliberam, cand situatia o impune.

25.12.2008

Aniversare trista

Astazi, tatal meu ar fi implinit varsta de 89 de ani.
In fiecare an, la aceasta data, ne amintim, cu lacrimi in ochi, mai ales fiul meu, Dadi, de tatal nostru care ar fi putut inca trai, deoarece mama sa a murit la aceasta varsta, si era destul de bine.
Stiu ca este de mult timp printre ingeri, fiindca a fost un om minunat, model de crestin adevarat.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

21.12.2008

pagină de viaţă: Gand pentru mami

pagină de viaţă: Gand pentru mami

Toate mamele ar trebui sa fie adorate de copiii carora le-au dat viata, dar, din nefericire, multe sunt violentate, injurate, jignite, parasite la baranete.
Iubirea de parinti este si o porunca a Sfintei Scripturi.
Cum facem parintilor, asa sa ne asteptam si noi de la copiii nostri.

17.12.2008

Cum sa intemeiezi o familie fericita

Am gasit cateva principii care stau la baza intemeierii si mentinerii unei familii fericite, asa ca va invit sa lecturati mai jos!
http://mai-aproape-de-isus.blogspot.com/search/label/Familie

30.11.2008

Casatoria

S-a constatat, conform statisticilor, ca din 3 familii, 2 se despart.
Acest lucru se datoreaza si faptului ca proaspetii insuratei nu se pot desprinde din randul parintilor. El sau ea dau fuguta la mami sau la tati sa se planga de problemele aparute in cuplu.
Conform Bibliei, dupa casatorie, ei devin un singur trup, si trebuie sa-si rezolve singuri neintelegerile, care sunt inerente.
Drumul casniciei e presarat cu asperitati, cu neintelegeri, care trebuie sa-i uneasca daca stiu sa si le rezolve singuri, fara amestecul parintilor, deoarece ei nu pot fi obiectivi cand e vorba de propiul copil, si niciodata, dar absolut niciodata , cand apare o divergenta in sanul familie nou constituite, nu vor fi de partea celuilalt, ci de cea a propriului copil, si vor bate in cuie pe nora sau ginere. De aici pana la divort, nu e decat un pas.
Chiar daca te doare cand e vorba de o neintelegere aparuta in cuplul proaspat format, trebuie sa-ti reprimi tendinta de-a interveni brutal intre cei doi, tu ca parinte.
Sa cerem de la Dumnezeu intelepciunea ce-o da dragostea si sa-i ajutam pe copiii nostri sa-si pastreze casnicia, si sa nu punem noi, ca parinti, umarul la demolarea ei.
Predica auzita la o slujba de casatorie.

26.11.2008

Violenta in cupluri

Urasc violenta, de orice natura ar fi-asupra copiilor, asupra femeilor, a animalelor-dar nu pot sa spun ca, de multe ori, femeia, cu lipsa ei de tact, nu aduce violenta in familie, asa cum vantul aduce ploaia. Prin ceea ce afirm, stiu ca voi atrage comentariile negative ale unora, dar tot ce va spun este din experienta familiei mele, a vecinilor, a ceea ce vad in Media.
Sfanta Sciptura recomanda sotiilor sa fie supuse sotilor, dar si lor -sotilor- le recomanda sa-si iubeasca sotiile.
Credeti ca e la intamplare aceasta recomandare sau a izvorat dintr-un misoginism excesiv? Categoric, nu!
TOATE INVATAMINTELE DECURG DIN EXPERIENTA DE MILENII A OMENIRII.
Mama mea, care lucra si ea cot la cot cu tatal meu, si acasa isi crestea copiii, nu-l astepta niciodata fara mancare, fara casa curata, haine spalate, pe motiv ca si ea a fost la lucru campului alaturi de el.
Nu-l contrazicea fata de noi, nu ne dadea noua dreptate in detrimentul lui. Daca tata, dragul de el, era mai neindemanatic in unele lucruri, ea-l seconda cu rabdare in tot ceea ce facea, si nu-l apostrofa ca e neindemanatic, tantalau, "cap patrat", cum mai aud pe la unele emisiuni, la care participa sotii care nu mai prididesc sa-si critice sotul sau concubinul.
Armonia in familie se pastreaza cu greutate, dar nu e imposibil.
Bine, daca-ti place sa-ti transformi caminul in iad, atunci, nu vei actiona cum a facut mama mea, dar fiecare ar trebui sa tinda in a face din ambientul sau familial un colt de rai...
Voi reveni

20.11.2008

"Radacini"

Sub acest titlu,"Radacini", am publicat o carte autobiografica, despre copilaria mea si despre cei dragi mie.
Aceasta initiativa a avut ca scop rememorarea acelor intamplari fericite sau mai putin vesele din viata mea, peste care se asternuse uitarea destul de repede.
Am dorit sa fac si o bucurie celor dragi mie, intentie care nu a fost apreciata asa cum mi-as fi dorit, deoarece nu toti s-au regasit in acele pagini tratati in mod egal, dar eu am surprins acele episoade care m-au marcat mai mult pe mine, si nu cum vad ei viata. De unde si hotararea lor sa prezinte ei acele momente din perspectiva lor.

Pentru ca mi-e foarte dor de tati, azi va vorbesc despre el, in linkul:

http://disa-naivitate.blogspot.com/search/label/Radacini-tati

Dragostea pentru animale

disa-naivitate.blogspot.com/search/label/Radacini-animale

Cat de departe trebuie sa mergem cu afectiunea pentru animale?
Sunt ele un bun tovaras de viata al nostru?

16.11.2008

Daca nu scriu, crap!

De aceea mi-am facut blog, ca sa dau fuguta la el cand sunt nervoasa, sau bucuroasa.
Ieri, duminica, desi n-a fost ziua de 13, pentru mine a fost o zi neagra.
M-am hotarat,tam-nisam, s-aduc la mine pe mama mea care are 87 de ani, imobilizata la pat, si mai mult singura, deoarece sora mea si cu fratele meu, care vad de ea, sunt la serviciu. Am mai adus si nepotul de sora, tot pentru acelasi motiv, sa le fac lor viata mai usoara si s-o bulversez pe-a mea.
Dupa ce-am cerut consimtamantul domnului si stapanului meu, si el a acceptat, intr-un tarziu, de gura mea, am plecat s-o aducem la noi, numai ca ajungand la locul cu pricina,nu stiam de ce toti aveau fete de inmormantare. Abia cand a fost vorba s-o iau pe mami, a inceput scandalul, ca de ce-o duc, ca lor le este urat fara ea, ca, daca vreau s-o ingrijesc, sa ma mut eu cu ea, si toate argumentele le-au demolat si au avut ca aliat si pe mami, care pana atunci se plangea ca"trambura" de frica, cand aude ceva prin casa, acum nu mai voia sa plece...

Asa ca, eu, si din cauza asteniei de toamna,am inceput sa plang necontrolat, si azi-noapte m-am trezit si am continuat sa dau apa la soricei, nu ca nu a venit mama, ci, ca buna mea intentie s-a transformat intr-un motiv de disputa cu fratii mei, cu care ma intelesesem perfect pana atunci. Probabil, si la ei, astenia, bat-o vina!

Cine n-are de lucru, ca mine, isi face nervi si provoaca animozitati .
Subliniez ca e a doua tentativa de-a o aduce la mine pe mami, si nereusita...
Paguba-n ciuperci, veti zice, si asa zic si eu, acum, dupa ce s-a potolit tensiunea din sufletul meu.

Coroana

Nu sunt o mare admiratoare a animalelor, desi le ingrijesc, le hranesc si le tin pe langa casa-in curte-, dar un caine m-a impresionat pana la lacrimi prin devotamentul sau.

NAIVITATE: Cainele nostru

04.11.2008

AMESTECATE: torrent de boue

AMESTECATE: torrent de boue

Amintiri de cand eram copil

Un monstru-Paraul Varmaga

Puhoaiele ce se napusteau asupra satului meu m-au inspaimantat din frageda copilarie.
Prin satul meu trece un parau pe care-l poti trece cu piciorul pe timpul verii, dar devenea monstruos pe timp de ploi torentiale.

Doar se întuneca cerul înspre Vărmaga, la noi în sat fiind senin, şi ne trezeam, după puţin timp, cu nişte vâjâituri de ape înspăimântătoare. Se dezlănţuia potopul de ape negre ca smoala, cu lemne groase ca mijlocul unui om, cu animale moarte şi tot soiul de alte lucruri ce sunt prin gospodărie. Era Valea Vărmăgii, pârâu ce aproape seca în zilele de vară, dar care era apocaliptic, când veneau puhoaiele  Parcă era un monstru, ce dădea târcoale satului, luându-şi tributul în vieţi de animale.
Inunda satul de multe ori. Intra chiar şi la vecinul nostru, Sabin, în curte, la Găluţ, vecinul de peste vale, la Cocoru. Lua toate punţile de peste pârâu.
Odată, Anuţa lui Găluţ, cea căsătorită cu a lu’ Nişa, era pe puntea Trejii lu’ Curtean, când a venit viitura. Era cu două punţi mai sus de casa lor. Fratele ei, Ionuţ, a văzut când a căzut fata de pe punte, şi a fost înghiţită de apele învolburate. Cu o prezenţă de spirit deosebită, s-a aruncat în apă, s-a sprijinit cu capul de puntea lor, iar când apele au adus-o pe fată la el, a apucat-o cu ambele mâini şi a salvat-o.
A avut zile sărmana!

31.10.2008

Era singura ei bucurie

O altă întâmpalare cu bunica mea a fost mai spre sfârşitul vieţii ei, care, într-un fel, i-a cauzat şi boala, mai apoi, moartea.
Într-o zi, tata era la coasă, la grădina de la Borza. Buni s-a dus să îi ducă de mâncare odorului ei drag. Nu l-a găsit la locul cu pricina, pentru că el plecase să vadă de vite. Bunicuţa mea dragă a găsit doar coasa, ileul şi cutea, şi şi-a imaginat că l-au mâncat lupii pe tata. S-a dus până în vârful grădinii, tot strigând şi văitându-se:
-Ioane, Ioane, unde eşti, mamă? Vai, Doamne, unde este copilul meu ? Sigur, l-or fi mâncat lupii!, se văita sărmana mea bunică.

A bătut grădina în lung şi-n lat, urcând şi coborând, plângând, asemenea măicuţei din balada Mioriţa, după feciorul ei scump. Doar pe el îl avea. Era singura ei comoară.
După această întâmplare, s-a îmbolnăvit de aprindere de plămâini, şi şi-a găsit sfârşitul, la 89 de ani. Era la fel de arătoasă ca în tinereţe, şi nu ai fi zis că are mai mult de 60 de ani. Mergea pe drum ca un căpitan. Fiul meu, Dadi, s-a închis cu ea în cameră, după ce-a murit, şi plângea, plângea după străbunicuţa lui dragă, încât mamei mele îi era frică că ,,se strică copilul de cap''.
Sunt sigură că aţi fi fost încântaţi să aveţi o bunică ca a mea!

30.10.2008

Viata pur si simplu

O ştire nemaiauzită în toată lumea!
Se vorbea de coborârea primilor oameni pe astrul nopţii, LUNA.
Bunica mea era extrem de agitată şi nervoasă, plimbându-se prin casă ca leul în cuşcă, de colo-colo, fără să spună nimănui ce căuta.
Intrigat de atitudinea ei, într-un târziu, fiul meu o întreabă:
-Ce cauţi, buni?
-Nu-mi găsesc ochelarii 
-De ce ai nevoie de ei ?
-Vreau să văd şi eu steagul de pe Lună, a răspuns ea cu candoare.


Bunica mea a participat la aproape toate înmormântările din satul ei.
Într-o zi, Dadi, strănepotul ei, o întreabă:
-Bună, cine a murit?
-Valerica, a răspuns ea prompt..
-A murit de tot ? continuă năzdrăvanul de strănepot.
-Doamne, nu mă lăsa! De bună samă, că de tot! a răspuns ea, revoltată de o asemenea întrebare, nebănuind capcana.
Buni este personajul principal al tuturor scrierilor mele.

Prietenie