Se afișează postările cu eticheta eseu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta eseu. Afișați toate postările

13.03.2009

Motive pentru care merita sa traim

Pentru ca sunt tot mai dese cazurile in care oamenii renunta atat de usor la viata, m-am gandit sa postez acest scurt eseu, preluat de pe http://eseuri.resursecrestine.ro/eseuri, ca un imbold la indemnul adresat celor care trec prin incercari, si care au in minte ganduri de sinucidere, sa renunte la ele, fiindca orice incercare, fie cat de grea, are, in final, si rezolvarea sa.

"Am realizat ca noi, oamenii, ar trebui sa fim bucurosi pentru simplul fapt ca traim, ca ne trezim in fiecare dimineata si vedem minunata lumina pe care Dumnezeu ne'o daruieste, ca avem sansa de a zambi unui cer albastru, de a alerga prin ploaie, de a imbratisa pe cineva drag. Da! Sansa de a imbratisa pe cineva drag, ce poate fi mai frumos?
Intr-adevar, viata multora dintre noi nu e usoara, e plina de urcusuri si coborasuri dar, daca ar fi fost altfel s'ar mai fi numit viata? Majoritatea timpului ni l'am petrece fiind intunecati, morocanosi, cufundati tot mai mult in grijiile cotidiene. Oare cati dintre noi se opresc din eterna fuga luand o pauza de albastru in care sa priveasca cerul? Cat de binecuvantati suntem noi, oamenii, fie si pentru faptul ca putem privi ( bogata maretia a lui Dumnezeu ). Ochii nostri pot cuprinde infinitul, iar sufletul capata acel echilibru de care avem atata nevoie.
Un alt motiv, poate cel mai inportant, este dragostea. Ce'am fi fara dragostea celor dragi? Ne'am stinge putin cate putin … Ce bine e cand cineva te iubeste si'ti arata acest lucru in fiecare zi. Dragostea e singura realitate si cea care ne face sa fim, de cele mai multe ori, altfel.
Un alt motiv care are legatura cu cel precedent este prietenia. Uneori, un singur prieten e de'ajuns. Cineva care sa inteleaga ce e in sufletul tau doar privindu'te in ochi, cineva care sa te sune ( sau sa iti trimita sms ) si sa-ti spuna , cineva care sa rada cu tine, sa planga cu tine, sa'ti fie alaturi cand cazi si sa te ajute sa te ridici, sa evolueze ajutandu'te sa evoluezi. Sau poate cineva care sa te tina de mana de fiecare data cand esti pe marginea prapastiei. Cum sa nu merite sa traiesti rugandu'te pentru un astfel de prieten?
Apoi, alte motive ar putea fi arta si, in general, capacitatea de a invata cat mai multe. Ce bine te simti atunci cand privesti un tablou frumos, cand citesti o poezie sau cand asculti o melodie sublima.
Ultimul motiv, care este un fel de concluzie la tot ce am scris pana acum este: insasi viata. Sa ne bucuram de binecuvantarea ca traim, ca putem iubi, putem invata si totusi putem lasa ceva bun in urma. Sa'i zambim vietii, orice ar fi! Viata merita traita o data ce ai gasit sa faci ceva inaltator, pentru ca sufletul tau sa se simta implinit!

Sper sa va placa povestirea mea ... voi ce motive aveti?"
De Paul Burdet

02.05.2008

Viata-o lupta continua

Am ştiut că Dumnezeu mă va ajuta!
Cuvintele Bibliei sunt mai mult decât adevărate! El nu-l lasă, nicicând, pe cel pe care îl iubeşte. Eu mă simt iubită şi ocrotită de El. Slavă Lui, în veci de veci! Amin!

Am trecut şi prin bune şi prin rele, dar… c’est la vie. Nimeni nu poate să spună că are doar suişuri în viaţă, şi nu are şi coborâşuri. Altfel, viaţa ar fi anostă. Cel ce a creat-o a dorit să ne fie bine, să nu cunoaştem şi abisuri, doar Everest-uri, dar Satana nu doarme şi ne fură liniştea prin orice mijloace, mai ales, dacă îi dăm şi noi ajutor, şi îi dăm, de cele mai multe ori.



Simina-Viata mea

Omul cel sărman este tot timpul la cheremul celor două forţe, care acţionează în Univers; forţa Binelui, şi cea a Răului. Viaţa este o luptă continuă, şi, ca în orice război, cei mai tari înving. Nu întotdeauna, însă, învinge forţa pumnului, ci, de cele mai multe ori, câştigă forţa minţii, a răbdării, a optimismului.

Dacă nu aş fi avut mai multe înştiinţări, în legătură cu izbânda mea, aş fi capitulat de la primele încercări. Dar, fiindcă mi-am scris aceste prorocii, care mi-au fost făcute, şi le citeam periodic, mi-am spus că nu pot face altceva decât să aştept. Şi am aşteptat! Uneori, luni de zile, alteori, ani, dar, în final, nu a fost nici o iotă, care să nu se ducă la îndeplinire.

Cuvântul lui Dumnezeu este Da şi Amin!

Glorie Tatălui Ceresc, în veci de veci!

Simina-Viata mea II



Citatele favorite de pe blogul:http://ama2675.blogspot.com/

"Exista o viata invizibila, subterana ca un zacamant, pe sub viata aceasta
considerata unica si invulnerabila, ori poate survoland-o, ca o adiere de vant
aparent inofensiva si care, cu toate acestea, ne intra invizibila, infiorandu-ne
cu sarutul ei. In clipa cand ne atinge viata invizibila, simtim ca ne fuge
pamantul de sub picioare. Este o impresie efemera, tine abia cat o extrasistola,
cat dainuie senzatia de cadere inainte de a te cufunda in somn, sau contactul
tainici si vascos al vinei cand mintim nauciti, fara sa stim macar ca mintim,
si, bineinteles, fara sa intrezarim urmarile minciunii.

Faptul ca dragostea are un ingredient de indobitocire este demonstrat de
aceste conversatii, ce abunda in aceleasi subiecte roase cu o staruinta ce ar
face sa se inroseasca orice martor accidental.

Pana atunci, in relatiile mele cu femeile, ma izbisem mereu de acelasi
obstacol: dupa ce stateam o bucata de vreme impreuna, incepeam sa ma plictisesc
si cautam pretexte ca sa scap de ele. Aveam nevoie de despartire pentru ca
dorinta de a le vedea sa reinvie, ca sa continui astfel sa joc rolul de
indragostit aspirant. Simpla posibilitate a unei vieti in comun ma umplea de
dezgust, caci imi erau de ajuns cele cateva ore petrecute in compania lor
(cateodata, nici macar trecerea dintr-o zi in alta) ca sa simt muscatura
lehamitei, nascute, mai degraba decat din comportamentul femeii de langa mine,
din propriile mele scheme mentale, prea atasat de comoara singuratatii, pe care
o dobandisem atat de greu si la care nu eram gata sa renunt cu una, cu doua.

Credeam cu naivitate ca durerea se metamorfozeaza intotdeauna, evoluand
spre manifestari mai benigne, chiar mangaietoare; si poate asa se intampla cand
este vorba despre o suferinta purificatoare, cand se naste din cainta sau din
statornicia unei pierderi."

03.04.2008

Trairi

Nu ştiu dacă voi avea puterea să descriu toate trăirile mele până la capăt.
Oricum, m-am cam săturat de telenovelele de pe postul Acasă, şi vreau să vă prezint propria mea telenovelă, considerând că, ceea ce am experimentat eu, depăşeşte cu mult ceea ce poate suporta o femeie obişnuită. De asemenea, doresc să fie o lecţie şi un model de izbândă şi pentru alte femei, care trec prin asemenea situaţii, şi, disperate, se cufundă în droguri, prostituţie, alcool sau chiar crimă.
Ce m-a ajutat să surmontez totul  Cred că, o încredere nestrămutată în Puterea Divină, în revelaţiile, care mi-au fost făcute în repetate rânduri despre izbăvirea mea.
Cuvintele sunt prea puţine, ca să pot să mulţumesc Tatălui Ceresc, pentru că m-a ajutat să înving toate barierele pe care Neprevăzutul mi le-a scos în cale.


Va urma

29.03.2008

Condamnat de toti

Nedreptatea în procesul intentat lui Isus se ridică la absolut,şi asta tocmai pentru a ne interzice să imputăm acest proces unui anumit om, unei anumite societăţi, unui anumit grup. Este o nedreptate totală şi a tuturor.Cristos a fost crucificat de toţi- de Pilat, Sinedriu şi de mulţimea dezlănţuită-. Fiecare dintre călăii săi avea motivele sale care L-au condus pe Isus la Cruce. Toate dovedesc nedreptatea absolută a supliciului şi inocenţa absolută a celui sacrificat. Astfel, procesul Lui reuneşte în el toate persecuţiile şi toate crimele legale ale secolelor care au trecut şi care vor veni.
Această nedreptate făcută lui Isus, acest ultragiu adus de oameni Fiului Omului au în sine o altă semnificaţie. Acest inviat miraculos, în noaptea de Paşti, iese din mormânt. Este Cel fără prihană, care, cu o faţă de speranţă, vine să locuiască printre noi, judecătorii săi, şi, care, în sfârşit, am fost iertaţi prin această jertfă unică.

Prelucrat după Georges Vedel

Sacrificiu

Dacă sacrificiul Lui s-ar cântări,
Zeci de univrsuri deajuns n-ar fi.
Toată Galaxia şi ar fi puţin,
Să măsoare, Doamne, al Tău chin.
Să înţeleagă, lumea nu poate,
Jertfa Ta când ai fost dat la moarte.
Pentru mulţi, eşti şi azi de neînţeles,
Că jertfa pentru păcat ai ales.
Unii chiar nu vor să înţeleagă
Şi veşnicia cu Tine s-aleagă.
Dăruirea-Ţi lumii a adus
Împăcarea eternă cu Cel de Sus.

26.03.2008

IUBIREA

Iubirea este un sentiment cantat de poeti, este tema multor creatii artistice, de genuri diferite, dar, desi ea ne innobileaza, aduce si multa suferinta.

Cele doua, iubirea si suferinta, merg paralel, de-a lungul vietii noastre.
Poate, de multe ori, este mai bine sa nu ai parte de-o iubire mare, ca sa fii scutit de-o suferinta pe masura.

Cea mai mare izbanda in dragoste, este atunci cand poti iubi pe cel ce te raneste, prin vorbele si atitudinile sale. Cand tu cauti sa-i faci bine, iar el iti rasplateste cu rău...

Viata ne e data o singura data, este unica si irepetabila. S-o traim in asa fel incat, sa nu se sature altii de noi, si nici noi sa nu ne uram zilele pe care le mai avem de trait.

Frica de Dumnezeu este inceputul inţelepciunii, spune Cuvântul Sfânt.
Este o intelepciune nu in acceptiunea lumii, ci ceva care te face mai bun, mai tolerant, mai altcumva...
Ma bucur ca am cunoscut dragostea si bunatatea lui Dumnezeu in viata mea!
Daca vorbim despre iubire, sa nu neglijam nici aceasta latura a fiintei umane care este iertarea.
Iertarea ne face mai bine noua, celor care iertam, decat celui iertat.
De cate ori trebuie sa iertam in viata? Să iertăm în fiece clipă, dacă ne dorim să fim sănătoşi!Iertarea este cel mai scump medicament pentru suflet, dar si cel mai eficient.
E adevarat ca exista si o placere a suferintei. In timp, cand ajungem la o anumita varsta, devenim mai intelepti in ceea ce privesc optiuniile noastre referitoare la viata.

Nu exista boala mai grea si mai devastatoare decat ura. Ea te distruge si fizic si psihic, este ca un vierme ce roade mereu, până ti se duce toata vlaga, este un vampir ce suge din insasi inima celui ce se lasa robit, asa ca preferaţi sa fiţi sanatoşi, si mai putin, orgolioşi! Are cine sa plateasca celor care ne gresesc.

Poate ca nu doare atat faptul ca suntem tradati, cât sufera orgoliul din noi. Ranirea acestui orgoliu duce chiar la dezastre in viata unui om, daca nu stim sa-l infrangem la timp. Orgoliul este un păcat, şi, ca orice păcat, aduce dezastre in fiinţa noastră şi a celor din jur.

Când poţi totul ierta,
Nu uita de Golgota!
Acolo, Isus, Fiul iubit,
A rabdat tot şi-a suferit.

Deşi spinii L-au împuns,
S-a rugat şi nu s-a opus
Voinţei Tatălui Divin,
Ci a primit moartea senin.

Ajută-ne, Doamne, să iertăm, dar şi totul să uităm, pentru a putea să-Ţi fim plăcuţi Ţie!

22.03.2008

INDEMN

Doresc ca orice persoană, care trece prin incercari care i se par insurmontabile, să nu dispere, să nu recurgă la acte necugetate, să nu se cufunde într-o viaţă imorală, în băutură, droguri, pentru că numai Dumnezeu ştie de ce trebuie să trecem prin astfel de încercări. Fiecare să îşi ducă crucea, care pentru unii este mai uşoară, pentru alţii mai grea. Nu este nimic care să depăşească posibilităţile noastre de a suporta. Fiecăruia i se pare că oful său este cel mai greu! Doar raportându-te la jugul altora, poţi să îţi dai seama că, poate, pentru tine, este mai uşor şi nu mai greu.
Doresc celor care sunt nefericiţi, putere şi multă încredere în Cel care ştie şi poate tot!
Fie ca El să vă poarte tuturor de grijă!

19.03.2008

Viata, pur si simplu

O bunică nostimă

O ştire nemaiauzită în toată lumea!
Se vorbea de coborârea primilor oameni pe astrul nopţii, LUNA.
Bunica mea era extrem de agitată şi nervoasă, plimbându-se prin casă, ca leul în cuşcă, de colo-colo, fără să spună nimănui ce căuta.
Intrigat de atitudinea ei, într-un târziu, fiul meu o întreabă:
-Ce cauţi, buni?
-Nu-mi găsesc ochelarii...
-De ce ai nevoie de ei ?
-Vreau să văd şi eu steagul de pe Lună, a răspuns ea cu candoare.


Bunica mea a participat la aproape toate înmormântările din satul ei.
Într-o zi, Dadi, strănepotul ei, o întreabă:
-Bună, cine a murit?
-Valerica, a răspuns ea prompt...
-A murit de tot!? continuă năzdrăvanul de strănepot.
-Doamne, nu mă lăsa...! De bună samă, că de tot!, a răspuns ea, revoltată de o asemenea întrebare, nebănuind capcana năstruşnicului de copil.

PSALMUL 38

“Doamne, nu mă mustra în mânia Ta… căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine…”

Nu este ruşinos pentru un om să-şi recunoască limitele şi greşelile sale. Este chiar de recomandat să facem asta, deoarece ne acceptăm condiţia noastră de om supus greşelilor.
A recunoaşte fragilitatea noastră şi păcătoşenia noastră în faţa Celui care este Iertare, este ceva plăcut lui Dumnezeu, care este gata oricând să ne acorde iertarea Sa, dacă venim în faţa Lui cu rugăciuni şi cu un suflet zdrobit.

“Îmi mărturisesc fărdelegea, mă doare păcatul meu,” spune regele David .
Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea!”

Acest psalm este un vaiet întrerupt de chemări în ajutor, a unui om conştient că greşelile sale îl menţin departe de Dumnezeu.
El este izolat, îndepărtat de Dumnezeu, supus unei ostilitaţi, ale cărei raţiuni nu le înţelege.
Este un tip de rugăciune a unui suflet înfricoşat care se teme că Dumnezeu nu-l mai iartă. “…o durere arzătoare îmi mistuie mădularele, şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.”

Suntem noi gata să ne recunoaştem greşelile, şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte?

Prietenie