Credincioşii adevăraţi

"Creştinii nu sunt oameni care se retrag din societate, ci sunt oameni care trebuie să-şi câştige respectul respectând deplin oamenii, slujind cu devotament şi lucrând ca pentru Dumnezeu. Dacă ei se despart de societate pe motiv de a nu mai păcătui, atunci încalcă în chip făţarnic Cuvântul, căci apostolul Pavel scrie în 1 Corinteni 5.10: „Însă n-am înţeles cu curvarii lumii acesteia, sau cu cei lacomi de bani, sau cu cei hrăpăreţi, sau cu cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să ieşiţi din lume”.
Creştinul, ca slujitor al lui Dumnezeu, trebuie să ştie că Dumnezeu mai are şi alţi slujitori: „Oricine să fie supus celor mai înalte stăpâniri, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Si stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc, îşi vor lua osânda. El (dregătorul) este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu ca să-l răzbune şi să pedepsească pe cel ce face răul. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului” [Romani 13.1-5].
Şi Fapte 2.47: „Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod”. Deşi există o mare deosebire între credincioşi şi necredincioşi, Dumnezeu le-a dat har, astfel încât cei credincioşi să trăiască în pace cu poporul întreg. Dumnezeu i-a binecuvântat şi i-a aşezat pentru a fi o binecuvântare.
Credincioşii adevăraţi trebuie să fie oameni de nădejde, rezonabili, împăciuitori, în toate domeniile. Făţărnicia şi fanatismul nu fac parte din creştinism. Cine nu se împacă cu creştinii este vinovat personal, pentru că el însuşi trăieşte cu o inimă împărţită."

 Sursa-FB