HTTP/:;Irinamateias.ro

06.08.2010

Psalmul 1-Daniel Hozan

Ferice-i omul ce porneste
Luandu-si zilnic a sa cruce
Cu cei rai nu se-mprieteneste
La sfatul lor el nu se duce

Cu pacatosii nu se-opreste
Pe calea lor intunecata
Si pe-a lor scaun de batjocori
Nu se opreste niciodata

Ci el placerea si-o gaseste
In tainele lui Dumnezeu
La legea lui si zi si noapte
Adanc el cugeta mereu

El este ca un pom sadit
Pe langa un izvor de apa
Da rod la timpul potrivit
Si nu se usca niciodata

Deaceea nu e-ngrijorat
Si nu sta la rascruce
Ca orice-ncepe a lucra
La bun sfarsit aduce

Nu-i tot asa cu cei ce-s rai
Ce misuna pamantul
Ei sunt ca pleava de la grau
Pe care-o sufla vantul

Ei nu pot tine capul sus
La Judecata mare
Nici omul pacatos adus
In Sfanta adunare

Caci Domnul binecuvinteaza
Pe cei neprihaniti
In calea lor mereu vegheaza
Si-i face fericiti

Dar calea celor pacatosi
Desi-i atragatoare
Desi atatia merg pe ea
Ea duce la pierzare.
Sursa, aici

6 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Imi place poezia , caci este zidita pe adevar!

Cristina spunea...

Oare ce vrea sa spuna cu aceste versuri:


Cu pacatosii nu se-opreste
Pe calea lor intunecata
Si pe-a lor scaun de batjocori
Nu se opreste niciodata

Cum se aplica ele la viata de zi cu zi?

disa spunea...

Elena, este psalmul preferat al mamei mele, si in el gasim toata conduita pe care trebuie s-o urmeze cel credincios.

disa spunea...

@cristina, totul e in sens propriu. Cel neprihanit nu trebuie sa fie la un loc cu cei batjocoritori, betivi, defaimatori...

Cristina spunea...

Si totusi sintem...

disa spunea...

Ai dreptate!