05.06.2009

Aprinde, Doamne, focul sfant!

Aprinde, Doamne, focul sfânt pe-altarul vieţii mele
Primeşte arderea de tot întinsă pe nuiele.
În inima şi-n dorul meu, şi-n toat-a mea fiinţă,
Vreau Duhul Tău să-L simt mereu că-şi face locuinţă.

Nu sunt decât un vreasc uscat când nu Te am pe Tine,
Aprinde, Doamne, focul sfânt, şi pune viaţă-n mine,
Un far luminător să fiu, şi-n mâna Ta, făclie,
Aprinde, Doamne, viaţa mea, ca rugul în pustie.

Prea mult pământ am adunat în sacii de pierzare
Că nu mai pot s-adun nici har, nici binecuvântare.
Isuse, arde-n mine tot ce-i zgură şi mândrie,
Şi să rămână dragostea şi sfânta-Ţi bucurie.

Am tot zidit dar fără rost, nimic nu stă-n picioare,
Căci am zidit cu treste şi fân fără valoare.
Să ardă-n mine tot ce nu-s comori adevărate,
Şi să rămână aurul nădejdilor curate.

E totul deja pregătit, dar nu e foc pe-altare,
Şi jarul nu vreau să mi-l iau din lumea de pierzare.
O, Duh Preasfânt, primeşte-mă ca jertfă sfântă, vie,
Adu în mine foc din cer, de har şi de tărie.

Pe-un vârf de munte, pe Carmel, aştept şi azi trezirea,
Văpăi şi mistuiri cereşti să ardă putrezirea;
Şi să se vadă-n mine-un foc al dragostei divine,
Că-am fost cu Tine răstignit, şi că trăiesc prin Tine.

De Valentin Popovici
Sursa:resursecrestine.ro

Va este teama?

Stiu ca toti oamenii se tem de manifestarile electrice ale naturii, dar cel mai tare ma tem eu.

Am gasit un material deosebit de util pe blogul Rodicai, si nu strica sa ne instruim cu ceea ce nu putem inlatura.rodicabotan

04.06.2009

Esec!

Vi s-a intamplat sa depuneti eforturi uriase, toata viata, ca sa aduceti pe cineva pe "calea cea buna"?
Cum ati reusit, ca eu, acusi, ma apropii de mormant si nu vad nicio izbavire in problema care ma framanta.
Simt un imens gol sufletesc, o stare de sufocare, o apasare in cosul pieptului, si crampe la stomac, fiindca, de ani de zile, "lupt" pe un anumit plan, si totul e zadarnic...
Noroc ca sunt o persoana puternica, si, de fiecare data, o iau de la capat, cu sperante, optimism, planuri de mai bine.
Asa sa fie oare? Exista izbavire?
Mai ca sunt sceptica...

03.06.2009

Din ce izvoare ne alimentam?

Ne-alimentăm din izvoare cristaline
Ne place apa cu gust de Paradis
Îl aşteptăm cu drag pe Cel ce vine
El poarta spre eternitate ne-a deschis.

Ne săturăm doar cu acele fraze
Ce au amprenta sigiliului ceresc
Ne încălzim fiinţele cu-acele raze
Ce pot intra în universul sufletesc.

Parcurgem fermecaţi Sfânta Scriptură
(Izvor de cunoştinţe sufleteşti)
Doar ea ne-a transformat vechea natură
Scăpându-ne de poftele lumeşti.

Suntem chemaţi la ape de odihnă
Doar ele-nviorează sufletul zdrobit
Nu vrem paharul lumii; e plin de tină
Vrem hrana plăcută Părintelui iubit.

Ne-alimentăm din pagini ce-s citite
De cei ce-au înţeles divinul plan
Nicicând nu mergem pe căile sucite
Croite de duşmanul cel viclean.

Izvoare seculare au inundat pământul
Şi-au otrăvit fiinţele ce le râvnesc
Dar cei ce au în inimi Legământul
Doar din potirul lui Isus servesc,

Numai în El găsim mărgăritare
Ce-n altă parte nu se pot găsi
Cuvântul Lui e leac în orice frământare
Ne poate-nsufleţii, ne poate încălzi

Cântări şi meditaţii şi poezii creştine
Ne dau noi energii de a sluji,
Ne motivează a-L cinsti cum se cuvine
Pe Cel ce ne inundă cu-atâtea bucurii.

Ce binecuvântată-i mana consistentă!
Aroma ei ne-ncântă-n fiecare zi
Şi-aşa putem respinge tristeţea vehementă
Ce vine-n ore matinale sau orele târzii.

Şi-aceste surse de pace şi lumină
Nu seacă niciodată – sunt din Cer
Ne satură la prânz, ne satură la cină
Formând în noi voinţe ca de fier.

Te proslăvim Părinte-al veşniciei
Că niciodată nu ne laşi flămânzi,
Ne-alimentezi din cămările Împărăţiei
Să fim curaţi în suflete şi blânzi.

De George Cornici
Sursa:www.resursecrestine.ro