07.04.2008

Viata mea-Simina

Cand aflu a Ta ocrotire,
E-n zadar orice uneltire.
Cand ma apara bratul Tău,
Nu mi se-ntampla niciun rău!

Multumesc pentru iertare
Si dulcea Ta îndurare!
Eu Te voi adora veşnic,
Tată Sfant si Puternic!

Roata

Roata destinului, beată,
Mai întoarce-te o dată!
Doar cu partea de sus
Să văd unde-am ajuns!

În ce punct anume,
Să mă opresc? Pe bune!
Ia norocul cel chior
Şi trage-l de picior!

Roată jucăuşă,
O să-ţi pun cătuşă!
O să te-nlănţuiesc,
Neşansa s-o opresc!

04.04.2008

Tatal meu

Tatal meu a participat la cel de-al doilea război mondial contra ruşilor, la început. Fiind pe front, a primit, într-o zi, un pat de armă în cap, şi-a pierdut cunoştinţa şi a zăcut mai mult timp în zăpadă. Ultimul cuvânt de care şi-a adus aminte a fost: "caput", adică, mort. După ce şi-a revenit, s-a întâlnit cu un alt soldat rătăcit de front, şi au călătorit zile întregi, până au ajuns acasă, departe de front şi de moarte. S-au ascuns pe dealul Cornetului, unde stăteau ziua, iar noaptea veneau acasă după mâncare.
Într-o zi, un pădurar, soţul unei verişoare primare a tatei, i-a văzut. Prietenul tatălui meu a vrut să îl împuşte pe pădurar, dar tata nu l-a lăsat şi au riscat ca pădurarul să-i denunţe, dar nu s-a întâmplat nimic. Totuşi, acest pădurar avea să fie împuşcat, după mai mulţi ani, de un alt pădurar.
Tata ne povestea adeseori cum a fost pe front. Era un gradat care îi făcea zilele insuportabile. Îl şicana mereu. De multe ori, dacă s-ar fi lăsat condus de primul impuls, tata ar fi îndreptat mitraliera către acel nesuferit şi l-ar fi spulberat de pe faţa pământului, dar, în cele din urmă, învingea latura bună a sufletului său şi-l ierta pe ticălos. Într-un final, acel nefericit a fost răpus de un glonte ucigaş. Deci, destinul implacabil a lucrat în locul tatei. El nu s-a bucurat, dar, într-un fel, a respirat uşurat, că nu a fost el cel prin care s-au aranjat jocurile nemiloase ale sorţii.

03.04.2008

Trairi

Nu ştiu dacă voi avea puterea să descriu toate trăirile mele până la capăt.
Oricum, m-am cam săturat de telenovelele de pe postul Acasă, şi vreau să vă prezint propria mea telenovelă, considerând că, ceea ce am experimentat eu, depăşeşte cu mult ceea ce poate suporta o femeie obişnuită. De asemenea, doresc să fie o lecţie şi un model de izbândă şi pentru alte femei, care trec prin asemenea situaţii, şi, disperate, se cufundă în droguri, prostituţie, alcool sau chiar crimă.
Ce m-a ajutat să surmontez totul  Cred că, o încredere nestrămutată în Puterea Divină, în revelaţiile, care mi-au fost făcute în repetate rânduri despre izbăvirea mea.
Cuvintele sunt prea puţine, ca să pot să mulţumesc Tatălui Ceresc, pentru că m-a ajutat să înving toate barierele pe care Neprevăzutul mi le-a scos în cale.


Va urma

Visez

Ades, visez că monştri înving,
Pe bolta mirifică ajung.

Spre Tine-înalţ o scară
înflăcărată
Şi-ajung la marea de sticlă
învolburată.

Cartea Cunoştinţei deschid,
Citesc, citesc, înţeleg…plâng.