29.03.2008

Condamnat de toti

Nedreptatea în procesul intentat lui Isus se ridică la absolut,şi asta tocmai pentru a ne interzice să imputăm acest proces unui anumit om, unei anumite societăţi, unui anumit grup. Este o nedreptate totală şi a tuturor.Cristos a fost crucificat de toţi- de Pilat, Sinedriu şi de mulţimea dezlănţuită-. Fiecare dintre călăii săi avea motivele sale care L-au condus pe Isus la Cruce. Toate dovedesc nedreptatea absolută a supliciului şi inocenţa absolută a celui sacrificat. Astfel, procesul Lui reuneşte în el toate persecuţiile şi toate crimele legale ale secolelor care au trecut şi care vor veni.
Această nedreptate făcută lui Isus, acest ultragiu adus de oameni Fiului Omului au în sine o altă semnificaţie. Acest inviat miraculos, în noaptea de Paşti, iese din mormânt. Este Cel fără prihană, care, cu o faţă de speranţă, vine să locuiască printre noi, judecătorii săi, şi, care, în sfârşit, am fost iertaţi prin această jertfă unică.

Prelucrat după Georges Vedel

Sacrificiu

Dacă sacrificiul Lui s-ar cântări,
Zeci de univrsuri deajuns n-ar fi.
Toată Galaxia şi ar fi puţin,
Să măsoare, Doamne, al Tău chin.
Să înţeleagă, lumea nu poate,
Jertfa Ta când ai fost dat la moarte.
Pentru mulţi, eşti şi azi de neînţeles,
Că jertfa pentru păcat ai ales.
Unii chiar nu vor să înţeleagă
Şi veşnicia cu Tine s-aleagă.
Dăruirea-Ţi lumii a adus
Împăcarea eternă cu Cel de Sus.

Muzica franceza

Muzica franceza, cursuri de limba franceza.

http://juanfrance.podomatic.com/

Ma tem

De-atâta neagră suferinţă gem,
De-atâta zgură din juru-mi, mă tem.
Pentru a lumii răutate plâng,
Când simt ură, aripile-mi se frâng.

Atunci, când nu pot pe cei dragi salva,
Când nu pot, lacrimi grele alina,
Simt că bolta, pe umeri port,
Parcă sufletul din mine e mort.

Doar în Tine găsim alinare,
De la Tine aşteptăm salvare.
Dacă nu ai fi venit, Doamne, Tu,
Ar fi explodat demult, Pământu´

Dacă n-.ar fi fost a Ta salvare,
Am pribegi toţi, fără-ncetare.
Tu, Fiul la moarte,Ţi-ai dat
Ş-ai spălat pe veci al nostru păcat.

O ţintă sublimă-n viaţă ne-ai dat,
Să fim cu Tine-n al Tău Palat.
Să nu mai cunoaştem chinuri, nevoi,
Doar Tu, Doamne, să fii pe veci cu noi.

Să ne fii mamă, tată, frate,
S-avem doar o inimă ce bate,
Necontenit, să Îţi cântăm cântări,
Tu să ne răsfăţi cu dulci mângăieri.

Adu, Doamne, clipa minunată
Când neagra noapte va fi uitată,
Mult doritele clipe supreme,
Când de nimic nu ne vom teme.

Când doar dragostea va fi-ntronată,
Iar Tu ne vei fi de-a pururi,Tată.
Tu, Doamne, îmbrăcat în văpăi,
Vei fi pe veci cu răscumpăraţii Tăi.

28.03.2008

Pour que tu ...Celine Dion

J'ai compris tous les mots,

j'ai bien compris, merci

Raisonnable et nouveau,

c'est ainsi par ici

Que les choses ont changé,

que les fleurs ont fané

Que le temps d'avant,

c'était le temps d’avant

Que si tout zappe et lasse,

les amours aussi passent .

video

27.03.2008

AVE MARIA


Esmeralda:
Ave Maria Pardonne-moi

Si devant toi Je me tiens debout
Ave Maria

Moi qui ne sais pas me mettre à genoux
Ave Maria Protège-moi

De la misère, du mal et des fous

Qui règnent sur la terre
Ave Maria

Des étrangers il en vient de partout
Ave Maria Écoute-moi

Fais tomber les barrières entre nous

Qui sommes tous des frères
Ave Maria

Veille sur mes jours et sur mes nuits
Ave Maria Protège-moi

Veille sur mon amour et ma vie
Ave Maria

http://juanmusique.podOmatic.com/entry/2006-12-03T17_01_28-08_00

Numai una-Talisman

Pe umeri pletele-i curg rau
Mladie-i ca un spic de grau
Cu shortzul negru prins la brau
O pierd din ochi de draga

Eu cand o vad ingalbenesc
Si cand o vad ma-mbolnavesc
Iar cand vin altii de-o petzesc
Vin of de ma dezleaga
Iar cand vin altii de-o petzesc
Vin popi de ma dezleaga.

La vorba in drum trei ceasuri trec
Ea pleaca, eu ma fac ca plec
Dar stau acolo si-o petrec
Cu ochii cat e zarea.
Dar stau acolo si-o petrec
Cu ochii cat e zarea.

Sa-mi zica lumea cate-o vrea
Mi-e draga mie si e a mea
Decat sa ma despart de ea
Mai bine aprind tot satul
Decat sa ma, decat sa ma despart de ea
Mai bine aprind, aprind tot satul.
http://www.youtube.com/watch?v=yVECSKo-RjE

26.03.2008

Prietenia-versuri-cantec

Beaucoup de mes amis sont venus des nuages
Avec soleil et pluie comme simples bagages
Ils ont fait la saison des amitiés sincères
La plus belle saison des quatre de la terre

Ils ont cette douceur des plus beaux paysages
Et la fidélité des oiseaux de passage
Dans leur cœur est gravée une infinie tendresse
Mais parfois dans leurs yeux se glisse la tristesse

Alors, ils viennent se chauffer chez moi
Et toi aussi tu viendras

Tu pourras repartir au fin fond des nuages
Et de nouveau sourire à bien d'autres visages
Donner autour de toi un peu de ta tendresse
Lorsqu'un autre voudra te cacher sa tristesse

Comme l'on ne sait pas ce que la vie nous donne
Il se peut qu'à mon tour je ne sois plus personne
S'il me reste un ami qui vraiment me comprenne
J'oublierai à la fois mes larmes et mes peines

Alors, peut-être je viendrai chez toi
Chauffer mon cœur à ton bois

IUBIREA

Iubirea este un sentiment cantat de poeti, este tema multor creatii artistice, de genuri diferite, dar, desi ea ne innobileaza, aduce si multa suferinta.

Cele doua, iubirea si suferinta, merg paralel, de-a lungul vietii noastre.
Poate, de multe ori, este mai bine sa nu ai parte de-o iubire mare, ca sa fii scutit de-o suferinta pe masura.

Cea mai mare izbanda in dragoste, este atunci cand poti iubi pe cel ce te raneste, prin vorbele si atitudinile sale. Cand tu cauti sa-i faci bine, iar el iti rasplateste cu rău...

Viata ne e data o singura data, este unica si irepetabila. S-o traim in asa fel incat, sa nu se sature altii de noi, si nici noi sa nu ne uram zilele pe care le mai avem de trait.

Frica de Dumnezeu este inceputul inţelepciunii, spune Cuvântul Sfânt.
Este o intelepciune nu in acceptiunea lumii, ci ceva care te face mai bun, mai tolerant, mai altcumva...
Ma bucur ca am cunoscut dragostea si bunatatea lui Dumnezeu in viata mea!
Daca vorbim despre iubire, sa nu neglijam nici aceasta latura a fiintei umane care este iertarea.
Iertarea ne face mai bine noua, celor care iertam, decat celui iertat.
De cate ori trebuie sa iertam in viata? Să iertăm în fiece clipă, dacă ne dorim să fim sănătoşi!Iertarea este cel mai scump medicament pentru suflet, dar si cel mai eficient.
E adevarat ca exista si o placere a suferintei. In timp, cand ajungem la o anumita varsta, devenim mai intelepti in ceea ce privesc optiuniile noastre referitoare la viata.

Nu exista boala mai grea si mai devastatoare decat ura. Ea te distruge si fizic si psihic, este ca un vierme ce roade mereu, până ti se duce toata vlaga, este un vampir ce suge din insasi inima celui ce se lasa robit, asa ca preferaţi sa fiţi sanatoşi, si mai putin, orgolioşi! Are cine sa plateasca celor care ne gresesc.

Poate ca nu doare atat faptul ca suntem tradati, cât sufera orgoliul din noi. Ranirea acestui orgoliu duce chiar la dezastre in viata unui om, daca nu stim sa-l infrangem la timp. Orgoliul este un păcat, şi, ca orice păcat, aduce dezastre in fiinţa noastră şi a celor din jur.

Când poţi totul ierta,
Nu uita de Golgota!
Acolo, Isus, Fiul iubit,
A rabdat tot şi-a suferit.

Deşi spinii L-au împuns,
S-a rugat şi nu s-a opus
Voinţei Tatălui Divin,
Ci a primit moartea senin.

Ajută-ne, Doamne, să iertăm, dar şi totul să uităm, pentru a putea să-Ţi fim plăcuţi Ţie!

25.03.2008

Durere

Inima mea tristă este,
E turturea, ce fără veste,
Fără pereche a rămas,
Şi numai cu jale în glas.

Ades, eu apăsată zac,
Ca-ntr-o seară, un pitpalac,
Ce versul de dor a uitat
Într-un tril neterminat.

Inima e torturată,
Ca fiica sacrificată
Pe-un altar incandescent,
Pentr-un pretext incoerent.

24.03.2008

Asteptare

Prin furtuni şi prin ispite,
Ţinta voastră este Sus.
Se va termina odată,
Tot ce-i greu, aici, de dus.

Şi în Ţara minunată,
Vă veţi bucura cântând,
Sus, la nunta cea măreaţă,
Cu Scump Mirele cel Blând.

Noi nu-nţelegem acum,
Ce frumos va fi în Cer,
Dar vom vedea odată,
Când ne va răpii la El.

Melodiile frumoase,
Ce se cântă ne-ncetat,
Bucurii ce nu se uită
De acel răscumpărat.

Până să ajungi acolo,
În Oraşul minunat,
Nu uita, frate creştine,
Mai ai încă de luptat.

De orice lucru, ce te ţine,
De poftele care pier,
Lasă-te! De căi străine,
Şi de tot ce-i trecător !

Adu, Doamne, aurora,
Să plecăm de pe Pământ,
Să zburăm ca porumbeii,
Către Paradisul Sfânt!
Adriana Susan

23.03.2008

Oceanul vietii

Pe-oceanul vieţii, atâtea valuri vin,
Ce-aş face fără Luntraşul Divin?
Prin furtuni, ce-ades trec peste mine,
Ce m-aş face, Doamne, făr’de Tine?

Când sunt lovită şi zac la pământ,
Ce-aş face fără sprijinul Tău Sfânt?
Când debusolată, rătăcesc pe cale,
În a necazului şi-a Plângerii Vale?

Tu eşti farul meu călăuzitor,
Eşti raza de soare, în zile cu nor,
Crezul în Tine îmi e scăpare
Şi m-ajută pe-a vieţii mare.

22.03.2008

Constatare

Mai presus de durere, e iubirea,
Mai presus de mândrie, e căirea,
Mai presus de regrete, e iertarea,
Mai presus de lacrimi, este cântarea.

INDEMN

Doresc ca orice persoană, care trece prin incercari care i se par insurmontabile, să nu dispere, să nu recurgă la acte necugetate, să nu se cufunde într-o viaţă imorală, în băutură, droguri, pentru că numai Dumnezeu ştie de ce trebuie să trecem prin astfel de încercări. Fiecare să îşi ducă crucea, care pentru unii este mai uşoară, pentru alţii mai grea. Nu este nimic care să depăşească posibilităţile noastre de a suporta. Fiecăruia i se pare că oful său este cel mai greu! Doar raportându-te la jugul altora, poţi să îţi dai seama că, poate, pentru tine, este mai uşor şi nu mai greu.
Doresc celor care sunt nefericiţi, putere şi multă încredere în Cel care ştie şi poate tot!
Fie ca El să vă poarte tuturor de grijă!

CUPA INIMII

Dacă-n cupa inimii, ură-aş fi strâns,
Doamne, ar fi de-ajuns,

Oceanele din albie să scoată,
Iar Pământul s-ar umple de apă.

Dar sufletul meu e colţ edenic
Plin, ca grădina ce-nfloreşte,
cu pomi argintii,
Unde se zbenguie ciripitoare
zglobii.

Dacă Cuplul primar aici ar veni,
Fructul interzis nu l-ar pofti…

21.03.2008

MATERNITATE

Fior de mamă duioasă,
Dor de felină furioasă,
Mamă binecuvântată
De toţi îngerii, deodată!

Tremur, zâmbesc, mă înfior
Când simt semnul vieţii uşor,
În pântecul greoi, bombat,
Cu un cerc de foc încleştat,

Speranţele mă-nlănţuiesc,
Genealogii eu construiesc.
Văd un prinţ de basm trucat
În plodul abia conturat...

BALSAM

Sunt pom cu rod, lâng-o fântână,
În zi toridă-apă rece, bună.
Umbre materne, ce învăluie lin,
Soare apocaliptic pe cer senin,

Balsam pe-o rană adâncă,
Rouă catifelată pe luncă,
Înfiorare în miez de noapte,
Plăpânde visuri de puritate,

Lună hieratică după o eclipsă,
Versuri de sânge într-o elipsă,
Sudoare şi belşug de grâne,
Strigăte-n noapte şi…suspine.

VORBESC

Stau pe un nor uitat, stingheră,
Trec prin eternitate, efemeră.
E pârjol in suflet, pustietate,
Făuresc vise, se năruiesc toate!
Atunci, mă întreb nedumerită:
Nicio fiinţă nu-i fericită?

20.03.2008

SUFLET

În noapte de taină, cu lună,
Lugubru, clopote răsună…
Pe scena sufletului s-adună
mimi fantomatici,
ce joacă nebunatici
În cerc de foc.

Vâlvătaia sufletului
e de nepotolit,
aprină cu jar sfinţit,
din focul sacru
al Necuprinsului.

19.03.2008

Viata, pur si simplu

O bunică nostimă

O ştire nemaiauzită în toată lumea!
Se vorbea de coborârea primilor oameni pe astrul nopţii, LUNA.
Bunica mea era extrem de agitată şi nervoasă, plimbându-se prin casă, ca leul în cuşcă, de colo-colo, fără să spună nimănui ce căuta.
Intrigat de atitudinea ei, într-un târziu, fiul meu o întreabă:
-Ce cauţi, buni?
-Nu-mi găsesc ochelarii...
-De ce ai nevoie de ei ?
-Vreau să văd şi eu steagul de pe Lună, a răspuns ea cu candoare.


Bunica mea a participat la aproape toate înmormântările din satul ei.
Într-o zi, Dadi, strănepotul ei, o întreabă:
-Bună, cine a murit?
-Valerica, a răspuns ea prompt...
-A murit de tot!? continuă năzdrăvanul de strănepot.
-Doamne, nu mă lăsa...! De bună samă, că de tot!, a răspuns ea, revoltată de o asemenea întrebare, nebănuind capcana năstruşnicului de copil.

PSALMUL 38

“Doamne, nu mă mustra în mânia Ta… căci săgeţile Tale s-au înfipt în mine…”

Nu este ruşinos pentru un om să-şi recunoască limitele şi greşelile sale. Este chiar de recomandat să facem asta, deoarece ne acceptăm condiţia noastră de om supus greşelilor.
A recunoaşte fragilitatea noastră şi păcătoşenia noastră în faţa Celui care este Iertare, este ceva plăcut lui Dumnezeu, care este gata oricând să ne acorde iertarea Sa, dacă venim în faţa Lui cu rugăciuni şi cu un suflet zdrobit.

“Îmi mărturisesc fărdelegea, mă doare păcatul meu,” spune regele David .
Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mântuirea mea!”

Acest psalm este un vaiet întrerupt de chemări în ajutor, a unui om conştient că greşelile sale îl menţin departe de Dumnezeu.
El este izolat, îndepărtat de Dumnezeu, supus unei ostilitaţi, ale cărei raţiuni nu le înţelege.
Este un tip de rugăciune a unui suflet înfricoşat care se teme că Dumnezeu nu-l mai iartă. “…o durere arzătoare îmi mistuie mădularele, şi n-a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.”

Suntem noi gata să ne recunoaştem greşelile, şi să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ierte?

Prietenie