De multe ori, in momente de deruta, am pus cap la cap lucrurile, doar, doar voi ajunge undeva. Şarpele neîncrederii a început să se furişeze în sufletul meu, uşor, uşor. Ceea ce este mai cumplit pe lumea asta, e îndoiala! Teama de-a nu strica ceva, de-a nu te pripii, de-a nu nărui ce-ai clădit cu atâta trudă, ani de zile, o familie frumoasă, care este darul cel mai de preţ, dăruit nouă, muritorilor de către Fiinţa Supremă, care guvernează viaţa noastră şi mersul acestei lumi.
Îţi pui mereu întrebarea: dacă nu este ceea ce crezi tu ? Dacă ţi se pare? Dacă nu ar fi bine să mai aştepţi puţin? Dacă, dacă, dacă...
Ce bine ar fi fost, de nu era acest cuvânt dubitativ în dicţionarul mondial! Cred că strămoşii umanităţii nu au cunoscut acest cuvânt, nici acest sentiment de incertitudine, pentru ei fiind doar realitatea palpabilă- "a fi sau a nu fi", cum spune Hamlet, eroul dramaturgului englez, Shakespeare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu