Asimilarea cuvantului

Cuvântul nu e poezie sau cântare
Ci-i viata noastră. Să-L pretuim nespus!
E o comoară sfântă, e-o binecuvântare
El niciodată nu va avea apus,

Nu e doar rostire cu-ntelesuri
E entitate cu scop dumnezeiesc
Dacă-i pătrundem divinele-I sensuri
Sperantele, iubirile noastre cresc.

Taina-ntrupării si azi ne uimeste
El a descins din glorii ceresti
De Îl trăim de păcat ne fereste,
Ne dă bucurii si-mpliniri sufletesti.

De-L receptionăm efectul e mare
E ca seva din pomi si din flori
Va naste în noi avânt de lucrare,
Ne va inunda cu sublimii-i fiori,

Vom putea rezista când cu mare furie
Valurile vietii izbi-vor în noi
Vom fi pilde vii, vom fi mărturie
Si cu zel vom merge spre viata de-apoi.

Cum cerbul doreste curate izvoare,
Cum ploaie asteaptă uscatul ogor
Asa să tânjim în divina lucrare
După mana ce-i dată de vesnicul For.

Ca-n mină de aur pătrundem în El
Să scoatem de-acolo atâta valoare!
Ne leagă, pe veci, de eternul Betel
Ce dragoste mare! Ce mare favoare!

Ne este ghid pe cărările vietii,
E far pentru călătorii spre Cer
Prin El întelegem secretul frum’setii,
Prin El ne desprindem de ce-i efemer.

În oglinda-I curată putem să vedem
De-avem în trăirea noastră vreo pată
Cuvântul ne spune exact cum suntem,
Pătrunde, ne scoate din starea-ncurcată.

Multi Îl privesc cu o cruntă sfidare
Ar vrea să-L distrugă, dar nu vor putea
A rezistat la furtuni, la teroare
Cuvântul a fost si rămâne o STEA,

De-L împlinim, integral, cum e scris
Mari biruinte avea-vom pe cale,
Vom evita cărarea ce duce-n abis,
Vom înălta Creatorului osanale.

Cuvântul nu e poezie sau cântare
Ci-i viata noastră. Să-L pretuim nespus!
E o comoară sfântă, e-o binecuvântare
Ne duce-n tărâmul fără apus.
de George Cornici
Sursa-Resurse crestine